Arta de a copia.

Deci, un nou post. Dupa ultimul meu post mi s-a spus ca e prea trist, trebuia sa schimb ceva. Voi scrie despre ceva interesant, zic eu. A copia. O adevarata as putea spune.
Nu voi spune cum face u, niciun hot nu isi dezvaluie secretele, oricum..
Ora de italiana. Test scris. Primim foaia de test cu 5 intrebari, despre Decameron, Canto V din Divina Commedia si inca vreo doua chestii, evident, niciunul nu invatase inspemii de pagini, maxim, citesti o data, de 2 ori pentru a avea o idée, daca scrii macar sa stii ce scrii.
Incepem testul. Profesorul e foarte de treaba dar azi se pare ca si-a pus in plan sa ne supravegheze atent. Sta ridicat, in fata clasei sin e priveste fiecare miscare. De asemenea ii privim cu totii miscarile, din cand in cand, cu speranta ca isi va gasi ceva de facut. Zisesem ca asta va fi primul meu patru la italiana, pana cand, elevul de serviciu ii aduce jurnalele. Oh my god! Atat asteptam. De Rossa se aseaza frumusel la catedra si fiecare isi face o cale de a copia.
Trec vreo zece minute, profesorul inca citeste cu multa atentie. Cu toti fac acelasi lucru. Copiaza. Unii mai timizi, inrositi ca niste raci atunci cand fac asta, altii mai putin timizi. Sunt in prima banca, cea mai buna banca de copiat, ever!
Intorc capul si arunc o privire in clasa. Tot felul de tehnici, metode, care mai de care mai elaborate. Unul copie cu ajutorului telefonului, bine ascuns in penar, altul, cu cartea pe banca, sub banca, pe picioare, sub picioare si .. asa mai departe. Acum ii las pe ei si ma intorc la metoda mea de copiat.
Deodata, profesorul face un tur prin clasa. Un zumzet imediat se aude. Al cartilor, inchise, bacate in banca unii care se sperie, se inrosesc, isi mananca unghiile si asa mai departe. Sunt al naibii de caraghiosi.
E un feeling foarte placut atunci cand copii. Imi tot trece prin minte un vers de’al lui “Grasu’ “: “E adrenalina si antrenament.” Hm.. si cata dreptate are. Adrenalina atunci cand il vezi ca vine spre tine, pentru a te prinde “cu mata’n sac” si antrenament, atunci cand “pari” curat, negasind nimic incriminator.
I love that!

Idei simple si …elementare
- nu te panica
- nu exagera cu copiatul, profesorul te cunoaste si stie ca nu poti invata absolut toate cuvintele din carte
- citeste lectia una,doua ori, pentru a copia doar lucruri interesante, nu toate idioteniile.

Acum. Gata!



Aaaa, daca copii, cel mai important e sa nu te lasi prins . :)

19 ani.

Ei bine, am ajuns si aici. 19 ani. Suna bine, nu? Relativ. Cand eram mic si auzeam unu’ , altu’ avand varsta asta, imediat gaseam o chestie tare “19 ani”, ce tare! It’s a realy bullshit!
Cum ma simt? Naspa, ciudat, plictisitor, mult prea trist, poate melancolic. Daca eram intrebat acum 2-3 ani cum ma voi gasi in viitorul apropiat, cu siguranta as fi spus: “ bine, foarte bine, cu tot ce am nevoie, din banii mei” asta e si asta era partea cea mai importanta “ din banii mei “. Imi place si mereu incerc sa fiu cat mai independent, sa nu depind de nimeni. M-am lasat de vreo cateva ori in cuvantul unora si am fost dezamagit, asa ca am zis. Nu don’le, pot singur bine, nu pot singur, invat sa pot singur!
Totul se invarte in jurul banilor. Ai bani, totul e perfect. Incepi sa cheltui, te gandesti cum sa ii inmultesti. Nu mai ai bani, te gandesti cum sa ii faci. Nu iti iese, te enervezi. Ramai fara bani, parca nu mai merge nimic calumea.
Acum 2-3 ani totul mergea mai mult decat perfect, pentru mine. A inceput criza, scupiri de preturi. Bani ramasi in buzunar, muuult mai putini, incepea sa scartaie treaba, dar, eram al naibii de optimist. Stiam ca nimic nu ma poate afecta. Stau si ma intreb, unde e optimismul ala ? Era un timp in care cea mai optimista persoana posibila. Stau si ma intreb unde a disparut?
E tarziu. 13.02.2011 / 01:35. Nu imi e foarte somn, nu mai am chef de citit, asa ca incerc sa imi las amintirile, gandurile pe o pagina. Mi-e dor. Sincer imi e dor. De tot ce aveam si imi lipseste. Niciodata nu realizezi ce aveai decat atunci cand nu mai e acel ceva, atunci cand intr-adevar l-ai pierdut. Imi place sa ii fac pe cei din jur bine, dar nu si pe mine. Sa ii fac sa creada ca totul v-a fi bine, dar eu stiu ca nu va fi chiar asa…
Acum, partea de final.
Cum ma vad in viitorul apropiat?
Sincer, daca toate continua asa, nici nu stiu daca ma mai vad…