19 ani.

Ei bine, am ajuns si aici. 19 ani. Suna bine, nu? Relativ. Cand eram mic si auzeam unu’ , altu’ avand varsta asta, imediat gaseam o chestie tare “19 ani”, ce tare! It’s a realy bullshit!
Cum ma simt? Naspa, ciudat, plictisitor, mult prea trist, poate melancolic. Daca eram intrebat acum 2-3 ani cum ma voi gasi in viitorul apropiat, cu siguranta as fi spus: “ bine, foarte bine, cu tot ce am nevoie, din banii mei” asta e si asta era partea cea mai importanta “ din banii mei “. Imi place si mereu incerc sa fiu cat mai independent, sa nu depind de nimeni. M-am lasat de vreo cateva ori in cuvantul unora si am fost dezamagit, asa ca am zis. Nu don’le, pot singur bine, nu pot singur, invat sa pot singur!
Totul se invarte in jurul banilor. Ai bani, totul e perfect. Incepi sa cheltui, te gandesti cum sa ii inmultesti. Nu mai ai bani, te gandesti cum sa ii faci. Nu iti iese, te enervezi. Ramai fara bani, parca nu mai merge nimic calumea.
Acum 2-3 ani totul mergea mai mult decat perfect, pentru mine. A inceput criza, scupiri de preturi. Bani ramasi in buzunar, muuult mai putini, incepea sa scartaie treaba, dar, eram al naibii de optimist. Stiam ca nimic nu ma poate afecta. Stau si ma intreb, unde e optimismul ala ? Era un timp in care cea mai optimista persoana posibila. Stau si ma intreb unde a disparut?
E tarziu. 13.02.2011 / 01:35. Nu imi e foarte somn, nu mai am chef de citit, asa ca incerc sa imi las amintirile, gandurile pe o pagina. Mi-e dor. Sincer imi e dor. De tot ce aveam si imi lipseste. Niciodata nu realizezi ce aveai decat atunci cand nu mai e acel ceva, atunci cand intr-adevar l-ai pierdut. Imi place sa ii fac pe cei din jur bine, dar nu si pe mine. Sa ii fac sa creada ca totul v-a fi bine, dar eu stiu ca nu va fi chiar asa…
Acum, partea de final.
Cum ma vad in viitorul apropiat?
Sincer, daca toate continua asa, nici nu stiu daca ma mai vad…