sâmbătă, 26 iunie 2010

Despre mine.

Despre mine as vorbi foarte mult. Uneori ma uimesc si imi dau seama ca nu ma cunosc indeajuns. Insa sunt multe momente in care ma uimesc. Sunt o persoana sociabila, vorbesc... al naibii de muult. Nu imi place sa fiu stresat atunci cand ma cocentrez (in putinele ocazii ) sa fiu batut la cap, sa mi se ceara explicatii. Ah, cat detesc lucrul asta. Imi place sa fiu activ, detesc sa am o viata monotona, sa stau o zi in casa sau sa dorm prea mult. Traiesc cu impresia ca in momentul asta am o singura viata ( de viata de apoi, alta lectie ) si aceasta viata trebuie traita intens, nicidecum dormita. Suna muuult prea .. plictisitor.
- Ce ai facut azi?
- Am dormit.

Ingrozitor!
Detesc weekendurile in care nu am ce face la munca, detest ocaziile in care toata gasca pleaca in plimbari pe motoare si eu muncesc :|. Imi place viata pe care o am. Activa, toata ziua am cate ceva de facut, am un job care imi place, fac ceea ce imi place, uneori, motociclete, stii cat de tare poate fi sa imbini utilul cu placutul ? Pui pasiune, atentie, lucrezi ingrijit, asta nu atunci cand e unu' langa tine care parca e bagat in priza si te freaca la melodie intrbandu-te " hai nu e gata?" b-(. Imi place sa pierd timpul, sa acord atentie detaliilor atunci cand lucrez la o motocicleta.

Hobby'urile mele.
- motocicleta.
E o masinarie pe care pur si simplu o iubesc. E atat de perfect construita, atunci cand esti doar tu si ea practic formati o singura fiinta, un singur trup, un singur obiect. O iubesc. Feeling-ul atunci cand o auzi in ture destul de mari, evacuarea scoate un zgomot placut, care iti incita adrenalina, te face sa simti pulsul inimii din ce in ce mai tare, simti inima cum vrea sa sara din piept. Fantastic. Nu cred ca ar putea fi ceva mai frumos de atat. Stii .. pe o strada perfecta, o strada cu multe curbe, o strada fara trafic, un peisaj mirific, toba care suna cum am spus mai sus, vantul care se pierde ratacit prin casca lasand in urma doar un mic zgomot care-ti suiera incetisor insa, la un moment dat devine pierdut, te concentrezi prea mult pentru a pilota incat uiti ca mai e acolo. Mergi, din ce in ce mai mult, iti doresti ca acest drum, acest peisaj, sa nu se mai opreasca, sa fie asa la infinit. Tipi tare in casca. Sunt liber!
Ei bine, asta e unul dintre motive pentru care iubesc masinaria asta. Uiti de tot. Chiar si de tine, uiti de griji, de stres, de telefon, de problemele de acasa, de la serviciu, uiti de tot.

Am revenit, sa continuam..
De ce motocicleta? De ce nu masina, e mult mai safe un automobil.
Ei bine, s'a cam raspus la intrebare. E prea " safe " intr'o conserva. Fiind intr'o masina obisnuita ( altceva nu mi'as putea permite, stii tu, nu ne'am nascut nici la locul nici la timpul potrivit), nu ai nici o stare, nici un sentiment, nimic. Parca ai merge cu caruta, cand eram mic imi petreceam o mare parte din vacanta de vara la tara. Pe motocicleta e altceva. Poate asta ma atrage, inconstienta, practic cand pornesti, nu te mai gandesti la riscuri, uiti ca cineva drag tie ti-a spus sa ai grija. Cu toate ca in buzunarul de la piept al gecii, porti ceva ce iti poarta noroc. Pornesti, pleci, bacul a ajuns pe partea cealalta a Dunarii. Spui foarte fericit, Tulcea, i'm comming! Si pornesti. Iesi din localitati. Strada perfect libera, vezi tot, vine curba, iesi din sa, scoti genunchiul, te lasi cat mai tare, simti cum sliderul de la genunchi se roade precum o radiera pe caietul unui invatacel care tocmai a gresit unul dintre bastonase. Esti intr'o lupta cu tine insuti. Incerci sa iti depasesti limitele, vrei sa vezi ce poti, vrei sa vezi ce poate ea. . Acum vine partea urata. Majoritatea ajung aici si incearca sa depaseasca limitele. Ori cad urat, ori au noroc cu caru' si nu patesc mare lucru, ori au "bulan maxim" ( ca sa folosesc expresia lui Tibi). Sau poate pur si simplu e tehnica, nu doar inconstieta si teribilism. Inca nu stiu. Nu mai e mult si voi completa partea in care voi sti. Sper. Apoi, te opresti, esti secat de energie, transpirat ca un caine in calduri, apuci casca de oglinda si te asezi in iarba . Nu auzi nimic, liniste deplina, asta incepe sa iti incarce bateriile.

Alt hobby este parapanta.
Imi doresc sa fac cursurile mai repede, sa pot zbura, sa fiu libe, ca pasarea cerului, sa ma inalt sa plutesc. Cred ca e unul dintre cele mai mari trairi pe care le'am putea simti.

Sunt un ciudat. Am in cap tot felu' de lucruri, sporturi, actiuni, idei, in care iti poti rupe gatul. Nu imi e frica de moarte. Viata asta trebuie traita intens, nu vreau sa pierd timpul. Poate va veni o vreme cand nu voi mai putea face ceea ce imi doresc.

Poate candva imi va veni mintea la cap. Sau poate nu ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu