E dimineata.

Dimineata. Noaptea s'a dus. Si'a luat toate lucrurile si a plecat. Dimineata domina totul in jur. Soarele a aparut incet incet. Asta e partea cea mai tare din zi. Dimineata. Nu auzi nimic. Stau pe o banca. Stau intins pe spate. Privesc spre cerul albastru, e mult spus albastru, culoarea specifica e cyan. Sunt deranjat de marul sub care e asezata banca si o parte din acoperisul halei care se mai vede, dar nu ma afecteaza prea tare. Stau intins pe banca si privesc. Simt cum vantul trece pe langa mine. E o atingere al naibii de placuta. Muzica se aude incet, de la birou. Ascult Omul cu sobolanii de cateva ore bune si inca nu m-am plictisit. Imi plac mult. Ma fac sa am energie. Am revenit la birou. Aceasi incapere. Stau in fata monitorului. Imi vad reflexia in imensa usa culisanta. Are rol de oglinda. Trebuie sa fac o grafica. E un proiect mai bine spus. Trebuie sa fac ceva. Vreau sa creez. Simt cum ceva ma opreste. Imi vin multe idei, insa parca ar fi in spatele unui perete dupa care nu le pot privi, auzi, pune in practica. Acest perete cred ca e oboseala. Sunt obosit. Psihic. Fizic deloc. Am o pofta de munca fantastica. Nu conteaza ca a trecut o noapte in care nu am dormit, eu inca mai am dozata energie. Multa energie. Ma tot uit pe usa care duce afara. Vad cum razele soarelui patrund, in camera printerului, in birou. Vreau sa fiu afara. Mi-as dori sa stau sprijinit pe un copac. Undeva departe de mediul urban. La marginea unei paduri, undeva la munte. Sa vad cum soarele isi face simtita prezenta de dupa muntele din fata mea. Muzica e destul de incet. Un zambet e pe fata mea. Nu stiu de unde a aparut. A venit si el .. ratacit :)). Soarele e pe fapte mari se pare.

Am gasit ceva interesant. Salvez postarea si imi atintesc toata atentia fisierului din Corel. Poate ma intorc.