Despre moarte.

E o chestie despre care tot vorbesc. Din punctul meu de vedere nu e cine stie ce. Cu totii murim, fie ca e mai devreme sau mai tarziu. Nu imi este frica de moarte, adica.. nu tind neaparat sa se intample al naibii de tarziu. Se poate intampla oricand si oricum. Fie ca se intampla, citand un cunoscut " lipindu-ma de bara rece a unui tir in timp ce nu mai simti motocicleta sub tine" sau pe trecerea de pietoni, aiurea, pocnit de vreun retard cu bemveU' e cam tot aia. Atunci cand vorbesc despre pasiunile mele, ceea ce imi doresc sa fac sunt catalogat drept " cu capu' ". De exemplu iubesc motocicleta. E un sentiment extraordinar atunci cand esti pe ea. Doar tu, ea, o strada perfecta, nimeni sacaindu-te, cerandu-ti explicatii, telefon sunand sau altele. Nu auzi decat vantul care trece ratacit prin casca, la un moment dat te obisnuiesti cu el si nu il mai auzi.
La fel de mult imi doresc sa fac cursuri pentru parapanta, sa fii in aer, liber ca pasarea cerului, sa plutesti, sa fii purtat de vant, sa te ridici, sa cobori, sa fii doar tu, sa vezi tot ce iti place, tot ce e frumos.
De ce sunt unii speriati de moarte. Ce e atat de grav? Stau si ma gandesc, oare sunt eu ciudat, defapt stiu ca sunt ciudat, insa chiar atat de ciudat? Sunt momente in viata in care zici pur si simplu, " ba imi bag picioru', imi ajunge, numai vreau!" Ai tot felu' de metode de sinucidere, care mai de care mai ciudata, insa .. oare de ce? Ce farmec ar mai avea viata daca ar fi totul roz? Nu ar mai exista elemente de comparatie. Nu ar mai exista cea mai tare sau cea mai cretina zi. Nu am mai sti sa trecem peste greutatile de zi cu zi, nu ne-am mai maturiza, am crede ca totul e roz, mereu, cu toate ca nu e asa nicicum. O singura fraza imi vine in minte: "nu ne-am nascut la locul potrivit." Cam asa si e insa asta ne face puternici, evident ca nimeni nu isi doreste sa se chinuie de pe o zi pe alta, nimeni nu isi doreste sa muncesca din greu sa faca rost de 2000 de E sa isi ia motocicleta, dar hai sa nu dam un exemplu atat de mare. Sa zicem ca ai nevoie de ceva, un lucru de valorare care costa ceva mai mult. Trebuie sa muncesti din greu sa strangi sa nu mai iesi din casa, nu de alta dar sa nu cumva sa cheltuiesti. E ciudata viata insa si placuta in felul ei. Nu trebuie sa incerci sa o intelegi ci doar sa o traiesti. Si cand nu o vei mai trai, vei muri. Si asta a fost tot.

Despre viata urmatoare, data viitoare:)